Scurt după prânz și totodata după ce ne-am burdușit mașina cu cratițe, lemn de foc, vin, mirodenii, tăvi, unelte și, nu în ultimă masură o pulpă proaspătă de miel, am plecat împreună cu Dana. Trebuia sa găsim un loc care să ne inspire. De această dată am plecat spre Gherdeal, satul acela amplasat atât de pitoresc dar totodată și depopulat. Eram aproape de a ajunge, când, pe marginea drumului, ne-a atras atenția o mândrețe de arțar. Bătrân, falnic, bogat, de neclintit. Sub cupola lui imensă, erau cazute câteva dintre crengile lui bătrane care îmi arătau ca ceva învolburat și agitat. Acolo ne-am făcut “tabăra de bucătăreală”.


In timp ce imi pregăteam aparatura, Dana a și dat drumul la un foc cu lemn urscat de fag. Apoi, într-o tavă moștenită de la mama ei a ornat pulpa cu pricina, adăugând fire de ceapă verde, tulpină de leuștean, roșii zemoase, porumb crud și morcov. Nu știu dacă vă dați seama ce miresme au început să danseze pe la nările noastre!


Brusc ni s-a făcut tuturor foame și fiecare dintre noi doream să ne facem “de treabă” cât mai pe lângă tava încinsă de pe foc.

După un timp care ni s-a părut o eternitate, Dana ne-a oferit câte o porție sănătoasă. Eram așa de doritori de-a ne înfrupta încât am uitat de cuțit, furculită și alte ustensile “inutile” a acelui moment. 
Pentru a nu lipsi nimic, paharul de vin ne-a fost in tot acest timp alaturi.

PS: dacă vrei să ne însoțești în turele noastre de Bucătăria Hoinară, ești binevenit să ne scrii pe mesageria private a paginii noastre de Facebook.

Text publicat in paginile revistei Vinul.ro.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *