Luand urma vechilor targuri oltenesti, ne lasam haladuielii pe drumuri vestejite si ajungem la Cornatel, pe malul dinspre apus al Mostistei. Dam de o casuta in jurul careia tristetea crestea necosita, in ritmul matragunei si al florilor campului. Ramanem in ulita, cu un mosneag mucalit si tare de urechi care i-a inspirat Danei o gateala batraneaca, trosnita pe jar: vartelnite de porumb fript, zulufi de slanina crestata, carne de porc si ardei copt. Un paharut de vin si cantecu-i gata, “lumea-i asa cum se vede, nu-i fir de maieran verde”.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *